miercuri, 9 septembrie 2009
sunt un corp
atat.
un corp, cu cearcane, unghii rosii si doua piscaturi de tantar.
sunt un corp decapitat care isi cauta sufetul
pentru ca unii spun ca sufletul e o bucatica microscopica undeva in creier
dar de la prea mult zgomot de la renovari, imi aud neuronii murind...
de ciuda.
cred ca sufletul meu e departe, la rasarit.
e in niste cutii pe strada Independentei
si in felicitarile de "la muli ani" trimse Karinei
sau in zilele lungi cu "Vladislav, esti un sclav", in care compuneam melodii oribile si stateam cu capul in jos pe canapea
si in caietele din liceul de arta
pline de caricaturi
din orele de geografie cu Ioana
in povestile lui Adrjan
care are o relatie cu coca cola
cu siguranta e in mesajul de 6 pagini trimis unui necunoscut
si in felul in care imi tremura camera foto la o trupa indie romaneasca
si as fi vrut sa ii spun bateristului ca m-am indragostit de fratele lui
in toate filmele bune
gen Meet Joe Black
toti spun "no regrets"
eu sunt un film cu buget minim
si cu multe pareri de rau
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu