Eyery day has a different scent
We only smell it after it's gone.
I don't want to change my colors again
A new spectre
Not for you.

What if

"Where you are the one, the one,
That lies close to me.
Whispers, "Hello,
I've missed you quite terribly."
I fell in love, in love,
With you suddenly.
Now there's no place else,
I could be, but,
Here in your arms."

Pentru aprilie, cea mai frumoasa luna a anului.

nu ai nimic special cand iesi din cochilie
unde totul e mai intens
mai organizat
real
toate calitatile se scriu pe hartii, la primarii si prefecturi
acte pe care le primesti prin posta
o data iesit din culcus
te simti mic.
aici unde lumea e rapida
toti se trezesc la 7 si fac jogging
nimeni nu bea cafea
si devii un produs al globalizarii
democratia in exces
seamana cu comunismul
si cand te trezesti la -faranumar- ani (hailailailaiii)
cu curiozitatea spalata de ploaie
si cu sufletul sec
vezi ca
frica de a nu reusi e mai periculoasa decat un esec.
=frica*de*a*(nu)*fii/vulgar
si poate
doar poate
se naste o confuzie in tine
vocabularul se micsoreaza
mic
mic
m.
cineva imi zicea ca
doar prin sunete poti sa te exprimi
malasdescris;
ccccccccccccccccccccccc
m-apuc dedormit.

e 7. pana 8 poate sa respire. ii dau un sentiment prea placut orele in care Ea nu se gandeste la el.
il oboseste. zilnic, ii trimite din celalalt colt al lumii un sac de pietre de moara tavalite prin zahar. dulcegarii grele.
nu zice niciodata nimic, dar el stie; ii simte energia scarboasa care il iubeste din ce in ce mai mult pe zi ce trece.
pentru prima data se gandeste cat timp a pierdut iubind o ceatura indiferenta. s-a criticat pentru un nimic. acum e invers, dar nu mai e nimic, doar repulsie.

sta la trei mese distanta, asteapta sa se sune.
sta pe un scaun de aluminiu prea putin comfortabil, intr-o sala inca plina de agitatia de acu' 10 minute, cand o oarecare multime enerva. acum e aproape gol.
se uita la copacii din vechea curte burgheza. vor sa fuga in miscandu-se haotic in ploaie, obligati de vant. un vant venit tocmai din Brest cu o furie poseidonica. trunchiurile lor batrane care brusc se despart in crengi goale, slabe, par a incerca sa se zmulga din pamant. le-au ajuns sutele de ani petrecuti in acelasi metru patrat. unde sa mearga? peste tot e aceeasi cocina. "intr-o zi, cineva o sa va taie. nu o sa puteti iesi niciodata din pamant" ii scapa un gand. "si daca iesiti, o sa fiti...dezradacinati."
in sala nu exista pereti. doar stalpi si sticla. totusi, niciodata nu ajunge soarele inauntru.
mereu miroase a alge. a scoici putrede. probabil vine din canalizarea WC-urilor, putoarea. e exact langa usa cafeteriei.

000